Gânduri online

Anul în care viața s-a desfășurat online (sau) cum am petrecut sfârșitul normalității - ar putea foarte bine să fie titluri de film sau carte. În schimb, sunt simplă realitate. Anul în care îmbrățișările au fost interzise, viața a dat examenul de admitere către spațiul virtual, oamenii au devenit simple statistici, pendulând între (fals) pozitiv și (fals) negativ, relațiile s-au acutizat în nepăsare, egoism, grotesc și urâciune, spitalele s-au umplut până la refuz de noua plagă a secolului (ciuma a fost nimic, la viața ei!), toate acestea pe un dezechilibru politic, economic, financiar mai prezent ca oricând. 

Cum supraviețuiești unui atare haos, care nu a venit la pachet cu instrucțiuni de folosire? Este un salt în gol? Este un timp mort la scara unei vieți din ce în ce mai pline de timpi morți? Este o desanguinare a unei lumi al cărei sânge ducea încet, dar sigur, către septicemie? Este vreun plus, pe care, în orbirea noastră, nu-l întrezărim acum? Este un joc de-a supraviețuirea, un fel de scapă cine poate? Un război al nervilor? Cine/ce ne poate salva? 

Probabil doar lumina din noi.

Din an în an...

 2012: Ninge alb pufos cu amintiri de Crăciun, cu povești hrănite cu drag și însuflețire de bunica, cu muzică în surdină, cu arome îmbietoare, cu nucșoară și migdale, cu urări calde, cu veselie clinchenitoare, cu hohote de râs, cu bunădispoziție, cu optimism, cu speranță. La an nou, dorințe noi: o casă, un trenuleț, un gadget, un breloc, un zâmbet, o viață, un om, o soartă, o rochie sclipitoare, un ambalaj  lucios, epatant, o mască, o oglindă flatantă, o dietă minune - felurite haine pe care ele, dorințele,  le îmbracă, mereu altele și altele și altele, mereu mai și mai și mai...Capricioși suntem...veșnic în căutare de ceva... 

2013: Același brăduț, alte decoruri: mi-aș fi dorit mai mult timp pentru ele; mi-aș fi dorit să fi spus mult mai multe, să fi oprit vremea în loc, să fi știut că orice secundă e importantă și că nici un moment în care vrei să faci un gest din suflet nu trebuie amânat. Mi-aș fi dorit ca planurile să fie altele, să mai stea aici, să povestim așa cum obișnuiam (cu orele), să nu spunem nimic (dar să înțelegem tot), să râdem în hohote (cu lacrimi) de noi, de lume, de viață...Mi-aș fi dorit să le mai am cu mine, deși sunt sigură ca nu m-au părăsit...Îmi este deja dor, dragele mele... 

2013 (motive de bucurie și recunoștință)

Dacă mi-a plăcut, dacă mi-a rămas într-un fel special prins în albumul memoriei? Nu-i greu de răspuns...

2013 a debutat fulminant, cu bagaje adunate rapid, cu pregătiri intense și îndelungi pentru o destinație (care avea să mă găzduiască cu ospitalitate, timp de patru luni) - AUSTRIA (Eisenstadt & Viena). Oameni dragi, experiențe minunate, îndelung savurate, locuri frumoase, întâlniri neașteptate, multă muzică bună, baroc la el acasă (sub toate formele posibile...de la tablouri, arhitectură, palate... până la partituri redescoperite). Momente inedite, colegi entuziaști și generoși, bucuria de a trăi într-un alt spațiu și (chiar) timp, raportat la un alt sistem de valori, real, autentic, detașat de asperitățile unei societăți în permanentă luptă...

Micile încântări de zi cu zi: cafeaua delicioasă (oferită de prietenul meu cel mai bun Nespresso), alergatul prin parc, hrănirea rațelor, orele de studiu într-o sală cu o priveliște incredibilă, cinele la Gloriette, repetițiile eficiente și (de fiecare dată) revelatoare, bibliotecile (copleșitor de ample), sălile de concert, Staatsoper (șansa de a asista la dress-rehearsals și la spectacole cu artiști în fața cărora uitam să respir...Rolando Villazon, Anna Netrebko, Thomas Hampson, Renee Fleming, Roberto Alagna, Kiri te Kanawa, Jonas Kaufmann, Johan Botha, Nina Stemme), fericirea de a întâlni în ansamblul operei fascinanta echipă de români, oameni frumoși și talentați: Aura Twarowska, Sorin Coliban, Valentina Naforniță, Mihai Dogotari, Ileana Tonca, Anita Hartig, redescoperirea unei dragi prietene, care mi-a fost mereu alături pe parcursul experienței mele austriece - Georgi - și căreia simt nevoia să-i mulțumesc necontenit..., (re)întâlnirea unei persoane cu totul speciale - Sylvia Greenberg - artist și profesor dăruit, care m-a ajutat să mă regăsesc și să ma reevaluez...sunt doar câteva dintre motivele care m-au determinat să simt acum, mai mult decât oricând, că banala urare de sărbători ”La mulți ani cu bucurii și împlinire!” (primită la început de an) s-a adeverit întocmai:-)

Și, ca să fiu mai convingătoare, încerc să vă introduc puțin în atmosferă: