2012: Ninge alb pufos cu amintiri de Crăciun, cu povești hrănite cu drag și însuflețire de bunica, cu muzică în surdină, cu arome îmbietoare, cu nucșoară și migdale, cu urări calde, cu veselie clinchenitoare, cu hohote de râs, cu bunădispoziție, cu optimism, cu speranță. La an nou, dorințe noi: o casă, un trenuleț, un gadget, un breloc, un zâmbet, o viață, un om, o soartă, o rochie sclipitoare, un ambalaj lucios, epatant, o mască, o oglindă flatantă, o dietă minune - felurite haine pe care ele, dorințele, le îmbracă, mereu altele și altele și altele, mereu mai și mai și mai...Capricioși suntem...veșnic în căutare de ceva...
.jpg)
2013: Același brăduț, alte decoruri: mi-aș fi dorit mai mult timp pentru ele; mi-aș fi dorit să fi spus mult mai multe, să fi oprit vremea în loc, să fi știut că orice secundă e importantă și că nici un moment în care vrei să faci un gest din suflet nu trebuie amânat. Mi-aș fi dorit ca planurile să fie altele, să mai stea aici, să povestim așa cum obișnuiam (cu orele), să nu spunem nimic (dar să înțelegem tot), să râdem în hohote (cu lacrimi) de noi, de lume, de viață...Mi-aș fi dorit să le mai am cu mine, deși sunt sigură ca nu m-au părăsit...Îmi este deja dor, dragele mele...
