Nimic nu e cum trebuie sa fie....

imi spun, frunzarind prin minte, incercand sa gasesc raspunsul corect, fituica salvatoare...cea care sa ma scoata din zumzaitul ametitor al intrebarilor fara raspuns...CUM TREBUIE SA FIE...desi stiu...constat ca fac cu totul altceva...Nu pot sa scriu...de nervi...simt cum ma inunda iarasi sentimentul meu -prieten - de inutilitate...si n-am decat doua variante: ma resemnez sau ma impotrivesc...Nu, o iau razna...dar tin sa finalizez ceva ce incoltise in capul meu intr-o dimineata..ca..orice as face, nimicul MEU nu e cum trebuie sa fie (de parca as putea sa stiu care-i varianta corecta!!!) How stupid is that:))

Lalalalaaaaaaaaa

I feel like singing my heart out loud...and dancing for nothing but the pleasure of living...I grab myself from stormy thoughts and frightful ideas and...lalalalaaaaaaaaaaa..It*s as easy as a feather...I have the courage to asume everything and not to be ashamed or melancholic, or sick of...anything...Sing and dance...Dance and sing...Sing and daaance...like a merry-go-round...Free, exhausted of too much happiness, full of hopes and dreams! Lalalalaaaaaaaaa, ieieieeee!! till the end...

NEATA 2009!

1 ianuarie...data a promisiunilor, a sperantei...INCEPUTUL, cand totul e deja istorie si viitorul asteapta ca o pagina alba gata sa fie scrisa...

Privesc tastatura - incerc sa-mi adun gandurile - sa fac o lista (cat mai realista posibil)...Mai bine insa ma las surprinsa - 2009 imi apare ca un moment al rasplatei...Sper sa confirm in 2010 cele afirmate acum.

Un lucru e sigur: lipsa mea de inspiratie!!! Ma uit la litere, ele se uita la mine, tastez constiincios, ele raspund la fel...Mi-e drag flirtul asta (mereu mi-a fost)..De cele mai multe ori m-am lamurit mie...indraznesc sa sper ca si altora...

Pauza de gandire, de pregatire si de....salt intr-un an nou nout!

LA MULTI ANI!!!

Jingle bells, jingle bells, it*s Christmas time in the city...

Cu riscul de a parea demodata, trebuie sa spun ca am o plangere...Craciunul 2008 a venit fara zapada...altfel, frumos gatit - e drept - cu o raza de soare prinsa la gat pe post de fular, si miros de iarna (cu grade minus si tot tacamul), colinde, cozonaci, sarmalute si alte ”romanisme culinare”, vinut cu scortisoara, braduti, coronite, beculete, lumanarele, beteala, Hrusca, leneveala..

Nu stiu despre voi, dar eu nu prea stiu ce sa fac cu atata timp de lenevit...Ne intalnim, mancam, bem, mergem, zgaim ochii la teveu, iar mancam, iar bem, iar mergem, iar zgaim ochii...Aaaa, mai citim - ca s-au cam adunat romanele pe noptiera in asteptarea momentului prielnic, iar ne intalnim...si tot asa...Nu-i rau, e adevarat....dar nitel plictisitor, parca...

Cum am uitat ”culoarea” Craciunului? CADOURILE....frumoase, lucioase, invelite in ambalaje de calitate, ”ochioase”, cu fundite...simbol al generozitatii si al dragostei impartasite!

Din pacate, mai neglijam ceva...momentul pios, intoarcerea catre Dumnezeu, chiar si in momentele de bucurie...Dar asta e omul...

Sa nu umbrim insa bucuria care pluteste peste noi...Sa incercam macar sa o pastram cat mai mult posibil!!

Sa facem din urarea ”Craciun fericit!” un leitmotiv al anului care va urma - pentru inceput - si al celorlati...Ce ar fi sa ne salutam de acum incolo cu ”Un an fericit!”, ”O zi fericita!”...Cu atatea ”fericiri”...poate am reusi sa gustam miracolul!

http://www.123greetings.com/events/christmas/merry_christmas/christmas77.html

FARA...

Uite ca se implineste aproape o luna de cand n-am mai postat nimic...Intentii am avut...Ce mi s-a intamplat spectaculos in ultima vreme? LONDRA ar fi raspunsul. Este un miracol de capitala, si nu o sa incep sa descriu obiectivele turistice ca un ghid constiincios. Vreau doar sa surprind impactul pe care l-a avut asupra mea...Exceptand momentele (acum hilare) in care era sa fiu calcata de masini (evident ca in prima zi m-am uitat mereu in stanga la traversare!!!), imbulzeala de la statia de metrou Covent Garden (unde nu mai puteam realmente sa respir), ziua de hoinareala prin Saint James Park (si imprejurimi) - cand mi-am sucit glezna, pentru ca nu mi s-a parut deloc esential pe unde calc (detalii...), ci mai mult sa inghit totul cu privirea!!! - totul a fost PERFECT. Ce rau imi pare ca nu am la indemana un cuvant mai cuprinzator!!! ”Perfect” suna asa de previzibil si anost...dar o sa ma folosesc pana la urma de el...Revenind, am avut mari emotii, dar maaaaaaari...in primul rand pentru treaba pe care o aveam eu acolo, pentru oamenii pe care i-am cunoscut si care au lucrat cu mine, pentru intalnirea cu Royal Opera House, pentru ”Tales of Hoffmann”, pentru Villazon (o minune de om!), pentru parcuri, muzee, VERDEEE, ploaie, primii fulgi de nea pe 2008, amabilitate, Starbucks, ”morning” blueberry muffins, ”please, mind the gap”, muzica din difuzoarele statiei ”Queensway”, veveritele - animalute de companie - in Hyde Park (si nu numai), engleza ENGLEZAA!!!!, ”are you ok, madam”?-ul din magazine, piuitul ”civilizat” al Oyster-cardurilor (la fiecare statie de autobuz), felul deosebit de amabil in care iti indreptau pasii pierduti..., Eliana (speciala si generoasa!), senzatia de libertate pe care o traiesti in marea de lume - divers colorata!!! Ar trebui sa mai respir putin, nu?? Gata, ma relaxez si retraiesc ”London moments” postand cateva poze ”graitoare”

And so it is...

just like you said it would be...life goes easy on me, most of the time...
AND SO IT IS...A SHORTER STORY, NO LOVE, NO GLORY, NO HERO IN HER SKY...Can*t take my eyes off you...(The blowers daughter)...E dureros. ATAT. DUREROS DE FRUMOS! fara cuvinte...doar: HELLO, STRANGER!

Greva!!!

Cuvantul a devenit deja o constanta a societatii noastre. Mai mult, ne caracterizeaza! Suntem mai priceputi decat oricare altii sa ne sabotam propria viata prin ”greve”...- si nu ma refer aici la problema concreta care tine prima pagina a ziarelor din toata tara - revolta din invatamant!- ci la talentul romanesc innascut de ”a se rascula”. Mereu nemultumiti, mereu ”capsati”, nervosi, mitocani, gata oricand de ”a gratula” pe oricine cu o ”romaneasca” neaosa referitoare la origini....romanii scandeaza, cer, urla, stau, se imbrancesc, se imbulzesc, dau din coate! - ORICE, numai munca NU. Acum biata natiune nu e de condamnat fara sa-i acordam principala atenuanta: cum ”pestele de la cap....incepe sa miroasa”, mai-marii nostri sunt adevarate modele: unde s-a mai pomenit sa fii platit pentru orele de somn prestate in folosul comunitatii?? Doar in ”Romanica”. Asadar, lume! de ce sa nu castigam bani pe ”stat” (sinonime: sezut, lenevit - sa nu dam nastere la confuzii!)? Ce ne pasa noua ca - de fapt - ne taiem singuri craca? Romania are comportamentul unui copil de bani gata: cere, cere, cere, cere....fara sa dea nimic in schimb si fara sa ”cugete” o clipa macar ca, de unde nu pui NIMIC in loc, poti lua ”DECAT” NIMIC (ca sa ating o alta ”durere” a unui popor care a uitat sa se exprime!!). Dar asta e alta poveste...