Acolo unde vor cuvintele...

Potrivit unui vechi obicei al meu, am indrazneala sa ma iau la tranta cu gandurile mele si nebunia sa le incartiruiesc sub forma de cuvinte...Ma aventurez in a le curma zborul si a le ”asterne” pe ecran...Si le privesc pana le golesc de sens...si-mi apar ca niste semne ciudate, intr-o limba ”coventie” a unei lumi ce nu e neaparat a mea...Si ma intreb: unde merg? ce vreau? ce astept? Un raspuns de la ele...un raspuns care - de cele mai multe ori - intarzie sa apara....Ma incapatanez insa in a crede ca forta abracadabranta a literelor ma poate lamuri...si scriu, scriu, scriu...