Batranica din Parcul Cismigiu...
sta intr-o cabina telefonica din fata uneia dintre intrarile parcului...O vad in fiecare dimineata, chircita de suferinta si frig, cu cate o bucata de paine in mana...Molfaie cu ochi tristi si pierduti, lacrimi si faramituri...La o prima privire pare un morman de zdrente aruncate...Daca te uiti mai atent insa, zdrentele au viata....cruda, nedreapta...dar VIATA. Nu pot sa nu ma intreb ce a fost oare aceasta femeie si cum a ajuns asa?? In orice caz, nu asta e problema ci...cum putem oare ajuta..Nu putem ramane indiferenti la durerea cumplita a acestor oameni abrutizati, inmormantati de vii, claustrati...Imi spunea cineva ca se poate si mai rau...ca totusi batranica de care povestesc este tolerata in cabina telefonica...E drept ca, daca ma gandesc bine, exista - chiar in apropiere de cartierul in care locuiesc - un om a carui infatisare contrazice denumirea...aduce mai degraba cu un animal haituit...plin de rani, imund, uneori isteric, imprevizibil, alteori pasnic...De ani de zile, acest om isi duce viata pe strazi, pe bancile din statiile de autobuz, pe asfalt, avand de cele mai multe ori ca tovaras de suferinta un caine latos...Intotdeauna m-a uluit afectiunea cateilor, insa in cazul acesta e aproape umana...Cainele tine loc de partener de viata...(nu de putine ori am asistat la "discutiile" lor...), de perna si patura in zilele geroase ale iernii...De ajuns...Revenind la subiect, incerc timid prin postarea mea sa atrag atentia unor persoane influente, dornice sa faca un bine...Ganditi-va la cate sute, daca nu mii, de cazuri exista doar in orasele mari...Opriti-va putin din preocuparile voastre zilnice si uitati-va in jur, pe strazi, la metrou, in pragurile magazinelor, in scari de bloc...Imposibil sa nu va sara in ochi un astfel de caz. Si, rogu-va, nu fiti indiferenti, nu-i huliti, nu-i condamnati, nu va intoarceti scarbiti...Oferiti-le macar putin din compasiunea voastra, daca nu mai mult...paine, apa, haine inghesuite prin sifonier de a caror existenta nici nu mai stiti...ORICE! Si, nu in ultimul rand, TOLERANTA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu