Martisor...

cu iz de Arghezi..., flori de mucigai, Zdreanta, Cantec de adormit Mizura, amurg, fosnet de frunze uscate, livada nesfarsita, scoala care-i poarta numele, copiii....mobila grea - complice -, scrinul cu foile pe jumatate scrise, tocul intepenit in calimara...aroma inconfundabila de vechi, de praf, de nuci, de maini aspre de bunica...Si mai e si ceasul...care ticaie prelung...solemn...asezat...(nu se grabeste)...Parchetul scartaie artagos, putin deranjat de prezentele curioase, aerul de afara se-nvolbureaza in perdea....ma trec fiorii....Si ma trezesc in curtea cu pietris...si ma indrept spre ”Zdreanta”....Dar nu mai e...(i-a ramas doar casuta)...Il caut in zumzetul albinelor, imi ascut nervos auzul sa-i simt prezenta....Ma surprind recitand cu glas sovaitor...ca o litanie....
”Nu ii fie de deochi,
Ce frumoasa-i fara ochi!
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfenite de matase.
De cand s-a uitat in stele
I s-a prins bezna de ele.
Dintr-un lunecus cu pana
I s-a-ncondeiat spranceana.
E tot pana care scrie
Fluturii din papadie.
A luat gura ei tipar
Parca de la nenufar:
Ce i-a spus visul ascuns
De-a soptit si i-a raspuns?
Nu-s’cu cine seamana
Ca ii pare geamana:
O sa ma silesc sa caut
A ghici pe nai si flaut.
Intre perine si paturi
Mana-i sta pe-aici, pe-alaturi.
Pune-i degetare
Cate-o sarutare.
Umbla-ncet, ia-i mana-ncet,
Muta-i-o incet,
Sa nu se destepte …
Si-n cuprinsul palmii drepte,
De zantai de marte,
Pune-i martisor o carte” (Frageda).

”Un geniu ne spune la revedere”....

(preluare de pe www.nordlitera.ro)

"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu
sunt decât o papusa de
cârpa si
mi-ar oferi în dar o bucatica de viata,

probabil ca n-as spune tot ce
gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc
tot ce spun. As da
valoare
lucrurilor marunte, dar nu pentru ce
valoreaza ele, ci mai curând
pentru
ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si
as încerca sa visez mai mult;
de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut
în care închidem ochii
pierdem
saizeci de secunde de lumina. As merge în
timp ce altii ar sta pe loc, as
ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta în timp ce
altii
ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de
savoarea unei înghetate de
ciocolata!

Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farâma de
viata, m-ar împinge de la spate
în
bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui
nu doar corpul, ci si
sufletul.
Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as
scrie ura pe un cub de gheata si
as
astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe
stele, cu un vis al lui
Van
Gogh, un poem de Benedetti si o serenada
de Serrat pe care as oferi Lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot
simti durerea spinilor si
sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete.

Doamne, daca as putea primi o farâma de
viata... n-as lasa sa treaca
nici
macar o zi fara sa le spun oamenilor ce
iubesc, ca îi iubesc. As
convinge
fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel
mai mult si as trai
îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi
cât de mult gresesc
atunci
când cred ca nu trebuie sa se mai
îndragosteasca atunci când
îmbatrânesc,
fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru
ca înceteaza a se mai
îndragosti. Unui copil i-as face cadou o
pereche de aripi, dar l-as
lasa sa
învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as
învata ca moartea nu vine o data
cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu
am învatat de la oameni
atâtea lucruri... Am învatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe vârful unui
munte, fara sa stie ca adevarata fericire este
felul în care urci
pantele
abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte
ori un nou nascut prinde cu
pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul
mare al tatalui sau, îl tine
strâns pentru totdeauna.

Am învatat ca doar un om are dreptul sa se
mire când vede un om cazut, dar
de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute
sa se ridice. Sunt o
multime de
alte lucruri pe care as putea sa le învat de la
voi, desi, realmente, multe
nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci
când ma vor pune la
pastrare
în acea cutie eu voi fi murit deja.

GABRIEL GARCIA MARQUEZ".
(Trad. George Cusnarencu)

EVENING BELLS....

Am primit deunazi linkul pe care, la randu-mi, il postez: http://www.youtube.com/watch?v=FIte6b7Ntg0..

N-ar fi prima data cand, in fata muzicii, cuvintele sunt pustiite de sens...Pot doar sa spun ca nu ma pot opri sa ascult si sa plang....Mi se perinda prin minte imagini, culori, amintiri si simt, fizic, cum mi se taie respiratia. As vrea sa incremenesc clipa, sa  ma contopesc cu infinitul de senzatii pe care nu ti-e dat sa le traiesti decat (probabil) de cateva ori in viata....

Gustati ABSOLUTUL prin potiuni concentrate de sunet si simtire... Restul....e TACERE....

Leapsa ”lecturistica”...de la Ioana preluare:)

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?

Imi sunt atat de dragi cartile, incat nu-mi permit sa le ”ranesc” (au si ele simtire, sunt sigura!). Cat despre semnele de carte...am o gama vasta...demna (sau nu) de notiune...respectiv, bilete RATB, cartele de metrou, bucatele de hartie, post-it-uri (dar deja evoluam!), pixuri, nasturi, agrafe,etc...A nu se deduce din cele mai sus expuse ca nu detin si semne de carte ”veritabile”, numai ca..nu-mi amintesc pe unde le las... Unul, in mod special, mi-e foarte drag (l-am primit cadou din Turcia de la o fosta colega de facultate, Corina. Are un imprimeu special, e foarte ”ochios”. Acum e parasit, saracutul, in ”Imaginea inconstienta a corpului” - F. Dolto...Fug sa-l recuperez!!

2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si daca "da" care a fost aceasta?

Din pacate nu, dar nu-s trista, pentru ca imi place sa-mi aleg singura ”prietenele”, in functie de starea mea de spirit, de preferinte...Ultimele achizitii sunt ”Gluma” - M. Kundera si ”Jurnalul unui an prost”- J.M. Coetzee (ambele excelente)...Si totusi, acum imi amintesc ca, de ziua mea, (pot sa folosesc ”ultimul timp” dupa propria-mi perceptie, nu ?) am primit o carte care m-a incantat prin candoare si atmosfera speciala: ”Fata cu cercel de perla”(trebuie sa recunosc ca a venit la pachet cu un set de perlute absolut minunate, pe care ”Marguerite ”din mine le adoraaaa!!! - nb.Faust - Gounod). Multumesc, Andreea!

3. Cititi in baie?

Hmm....rar carti! Reviste, brosuri si alte prospecte... da:-)

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si daca "da" care ar fi fost aceasta?

Cochetez cu ideea de cand ma stiu...Imi este foarte drag jocul de-a cuvintele si nu duc lipsa de idei. De aici insa pana la a scrie o carte, distanta e mare...Nu am inca experienta si ”maturitatea” necesare sa ”prind” in insectar - coerent si suficient de convingator - ”fluturii” care-si urmeaza zborul primavaratic si neintrerupt prin mintea mea....De ce sa-i tulbur? Frumusetea consta tocmai in faptul ca sunt liberi...

5.Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?

O idee buna in esenta...Am insa cateva rezerve, care tin de ”culturalizarea in masa”....vezi postarea mea ”Romania citeste, frate!”

6. Care este cartea preferata?

Intrebare ”cliseu”...de care ma feresc intotdeauna, pe cat posibil, din dorinta de a nu fi nedreapta.... Fiecare carte vorbeste...Important e sa asculti!

Si totusi...in topul preferintelor mele se afla un ”clasic” (cum altfel?) - Dostoievski, cu a sa biblie ”Fratii Karamazov”.

Ma simt deja vinovata (pentru singura nominalizare!) asa ca ma grabesc spre urmatoarea intrebare...

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?

Am presimtit ca exista o legatura intre intrebarile 6 si 7 :D....Deloc intamplator, ”Fratii Karamazov” e mereu recitita, regandita, reintegrata, redigerata, re-memorata (anumite pasaje, desigur!)

In vacantele copilariei obisnuiam sa recitesc ”La Medeleni” probabil pentru calmul si familiaritatea specifice scriiturii. Simteam deja mirosul gutuilor si gustul de dulceata din ”cheseaua” copiilor...In plus, Monica, Olguta si Danut erau prietenii mei, doar am crescut impreuna:)!

8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?

Prefer sa calatoresc prin lumea propusa de autori in cartile lor...Si ei sunt oameni, pana la urma, ...si uneori pot aparea surprize... Pe de alta parte, cei care SCRIU au atingerea divinului, pe care e imposibil sa nu o ”simti”, daca ai sansa de a te afla in preajma lor chiar si pentru cateva clipe. Asadar....discutabil!

9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?

Cu drag! Imi place sa vorbesc in primul rand cu mine despre anumite carti care imi marcheaza trecerea - realmente! Sunt mereu dornica sa impartasesc ”miracolele”lecturii....(sunt si usor exaltata in sensul asta! Noroc ca sunt inteleasa:)) Sau cel putin asa-mi place sa sper!

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?

Autorul, titlul, mirosul, starea mea, editura(uneori) si alti ”n” factori, nu neaparat in ordinea prezentata:)

11. Care credeti ca este o lectura "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?

Imi asum riscul de a sufoca lumea cu ”Fratii Karamazov”. Merita!!! e o ”moarte” frumoasa si mareata! Pe cuvant de impatimit!!!

12. Care este locul preferat pentru lectura?

Oriunde imi pot crea o oaza a mea, cu liniste, calm, caldura (neaparat!), un ceai, arome speciale...Utopic vorbind.

Importanta insa e lectura. Daca ma captiveaza, putin importa locul....

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?

Cartile au propria muzica....”Prietenele” mele nu sunt mute....striga, rad, plang, canta, fredoneaza, se agita, implora, nu-mi place sa le bruiez...

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?

Da, insa, cu riscul de a parea demodata, prefer cartile materiale, ”vii”, ”rasfoibile”, cu miros... Cititul imi antreneaza toate simturile si atunci...e putin frustrant sa nu le pot atinge/simti concret.

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?

Indiferent de sursa, citesc cu acelasi nesat si cu aceeasi ”nebunie”. Daca insa fac pasiuni (si daaaa, se cam intampla!!!), prefer sa stiu ca intr-un coltisor din casa mea ma asteapta ”linistite” si ”fidele”.

16. O carte este pentru mine...Cum ati descrie o carte?

Un univers...(da, stiu, cliseu!)....dar e UNIVERSUL MEU!! (m-am salvat:)

Se pare ca ”leapsa” a luat sfarsit...Deja ma obisnuisem...si trebuie sa recunosc ca mi-a placut!

Multumesc, Ioana pentru ”stafeta”! Sper sa ”se ia” si de la mine mai departe. Carmina, Andreea? Ce ziceti?:)