Sunt dimineti in care ma trezesc extrem de optimista...Si azi a fost una dintre ele..pana la un punct in care, inghesuita in metrou, au inceput sa ma napadeasca ganduri gri (cel putin...)...Mai mult si mai mult... nu-mi dadea pace intrebarea "pentru ce??"...si, oricat m-am straduit, n-am reusit sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca macar...Mergem si nu stim exact unde sau daca vom ajunge vreodata...Drumul asta banal...ar trebui putin colorat, nuantat...cosmetizat...As fi nedreapta sa nu recunosc ca sunt momente absolut speciale, sunt halte in care ne tragem rasuflarea si ne incarcam ca sa putem inainta...Prietenii, oamenii care ne iubesc si pe care-i iubim, catelul blocului (as in NEGRA sau Nelson - ca-i lipseste un ochisor -) care ma conduce fidel in fiecare dimineata pana la sosea (de teama, probabil ca, adancita in ganduri, sa nu uit pe unde trebuie sa merg), revolutionarea zilnica a sifonierului..in cautarea unui "outfit" cat maaaai si maaai....(care sa ce??)....Pardon, acum eram la argumentele pro....Sa ma tin de ele, zic: carti, soare, ploaie, miros de tei, apa...sunt "cosmeticele" de cea mai buna calitate pe care n-ar trebui sa uitam sa le aplicam...Astfel, drumul spre....noi sau..altii....drumul nostru capata, daca nu un sens concret, o devenire cel putin... placuta, vie, palpabila...Doar asa putem tine pasul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu