uneori vii, alteori triste...fac parte din viata, fie ca ne gandim sau nu la ele...Imi place sa ma trezesc in zgomote de duminica (clinchet de vase, muzica in surdina - sau nu -, franturi de stiri de la ”tranzistorul” acum inlocuit, datorita tehnologiei Hi-Fi, cu ”sofisticarii” pornite din telecomanda. Paranteza: mi-e dor de el, de zbarnaitul de bondar prin care isi facea simtita prezenta cand Mei cauta dimineata teatru radiofonic. Dupa micul acces de ”tuse”, minunatia ruseasca facea sa se inunde camera de povesti cu miez care - acum realizez - mi-au hranit copilaria!!! Uite cum haladuiesc fara sa-mi dau seama...Revenind: mi-e drag sa ma trezesc in zgomotul ”tictacos” al ceasului de perete (care stie cu siguranta ca e duminica si parca nu e asa agresiv ca in diminetile obisnuite)..Aaa, si ador mirosul de duminica (proaspat, de sarbatoare...un amestec de cafea, sapun, pasta de dinti, aer proaspat, roua si paine prajita!!!) Da, asa miroase: a promisiuni de liniste, de relaxare, a lene, a mieunat alintator...Daaaa: duminica e o pisica...Toarce cu nesat senzatii minunate!! Duminica imi sunt dragi asternuturile mooooi, fine...pe care le parasesc cu greu doar pentru razele soarelui care-mi spala ochii..Acum e toamna si...desi firav, prietenul meu din copilarie imi aminteste ca afara e viata...Il ajuta si copiii din fata blocului si porumbeii care uguiesc neincetat in asteptarea festinului de dimineata...Incepe o noua zi - molcoma, ”ardeleneasca”, asezata, cu atat mai pretioasa cu cat nu facem nimic pentru ea: o primim doar cadou. Vreau sa despachetez in fiecare zi - cu nerabdarea copilului din mine - fiecare astfel de moment!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu