am auzit firav in spatele meu intrebarea...Instinctiv m-am intors sa-l vad...O mogaldeata de maxim 3 ani, care se impiedica in sireturile pantofiorilor sport, incercand sa tina pasul cu tatal sau - misiune aproape imposibila, daca stau sa ma gandesc la scancetele de protest!!
"Pentru ca asa trebuie, tati, mergem la gradinita" a venit raspunsul prompt...
Chiar asa?? Invatam de mici ca TREBUIE sa ne grabim, sa alergam, sa stam la cozi interminabile, sa ne "responsabilizam",....sa....sa...
Traim in epoca "nuavemtimpului" . Daca ne permitem luxul sa ne oprim pur si simplu din vartej, sa luam o pauza de la graba suverana, sa inspiram profund, sa ne lasam ademeniti de culorile incredibile ale Cismigiului, sa ne jucam cu un catel zapacit, care latra fioros (patruns si el de un subit simt al datoriei), sa stam pe banca cu gandurile noastre (de care fugim bezmetici), sa ne intalnim cu cei dragi si sa-i felicitam in direct de ziua lor (nu prin telefoane sau sms-uri...), ne simtim intr-un fel vinovati...si ne propunem sa recuperam intr-un fel repaosul....Suntem angajati cu norma intreaga in slujba grabei si ea, sefa, nu iarta....
TREBUIE (ca tot suntem obisnuiti cu imperativele!!!) sa ne responsabilizam de mici...Copiii nostri aud din ce in ce mai des "nu-uri", "asa trebuie", "n-ai voie" si alte derivate....Mi-ar placea sa ni-i privim cu drag, sa fim mai indulgenti, sa le oferim alternative, sa ne asezam in mijlocul jucariilor, sa ne copilarim impreuna cu ei si sa ne amintim ca ei merita tot timpul din lume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu