Sunt racită și, ca de obicei, îmi gasesc alinare în cărți și filme...”Autumn sonata” a completat cu succes cura de Coldrex Maxgrip, Sinupret, ceaideteicumiereșilămâie..Coincidență sau nu, Bergman mă însoțește doar în momente de slăbiciune fizică și, fie, să admitem, în cele de preaplin sufletesc...Filmele lui sunt atât de dureroase încât funcționează ca anestezicul...îți paralizează propria suferință, te doboară efectiv....Privești prin perdeaua deasă de lacrimi, murmuri înciudat, pe tine, pe lume, pe propriile poveri (reale sau nu), deschizi ochii maaari și încerci să cuprinzi în ei totul, așa cum e el, fragmentat, ciobit, imperfect....Te joci de-a magicianul, sufli peste bucățile de suflet inerte și le trezești la viață, sau, dimpotrivă, tai felii de tăcere, bucurii mute, cuvintenerostite...”Autumn sonata” e o alee măturată de vânt, golită de pași, pustiită de zgomote, părăsită de zâmbete...Frunzele au plecat cuminți din calea furtunii, s-au ascuns în cotloanele întunecate ale hazardului...de furia ploii. Da...Plouă mărunt și susținut cu hohote, cu ură, cu iubire- cine mai știe? - cu vieți devastate, rupte, ca niște haine vechi, rămase mici, cu frustrări, cu reproșuri, cu indignare...Totul curge, învolburat, inexorabil....
Trist.TRIST.t - r-i-s-t....
Un comentariu:
same here. doar ca in loc de coldrex e vodca, in loc de bergman e tom waits.
Trimiteți un comentariu