De Casa Dansatoare ne-am despărțit cu greu (am tot pozat-o din toate unghiurile), însă întâlnirea cu următoarea clădire - Teatrul Național - ne-a consolat. Narodni divadlo reprezintă un adevărat simbol cultural al praghezilor, cele trei ansambluri care îl compun (operă, teatru, balet) oferind în fiecare stagiune spectacole diverse, de foarte bună calitate. Don Giovanni (W.A. Mozart), The Seagull (A. Cehov) și Cinderella (S. Prokofiev) fac parte din repertoriul curent al teatrului, alături de alte titluri la fel de sonore. Pentru turiști, Teatrul Național înseamnă și un important punct de reper, noi avându-l permanent în vedere, în raport cu celelalte obiective turistice. În ceea ce privește arhitectura, teatrul oferă la rându-i un adevărat spectacol, etalându-și cu mândrie cupola aurită, vizibilă în zilele însorite din aproape orice zonă a Pragăi.
Cu ocazia următoarei mele vizite în capitala cehă, voi avea - cu siguranță - bilet la operă. Din nefericire, Festivalul Verdi urma să se desfășoare în zilele imediat următoare plecării mele. Dar e un semn, cum îmi place să spun, că trebuie să revin!
Și ca să poposesc într-o zonă care-mi face deosebită plăcere, anume sfera culturală, vă voi mărturisi că Praga m-a surprins plăcut, având o intensă viață artistică. În majoritatea catedralelor muzeu (pe care le voi prezenta curând) au loc zilnic concerte de muzică clasică, repertoriul ales aparținând epocii baroce (cu predilecție) și clasicismului. Nu puteam să lipsesc de la un astfel de eveniment. Dacă încă din prima zi am fost asaltată cu diverse broșuri de prezentare ale manifestărilor artistice și eram într-o oarecare imposibilitate fizică de a le onora, selecția s-a făcut simplu: am primit un fluturaș care anunța nici mai mult, nici mai puțin decât o seară barocă (operă & dans). Cum relativ recent am descoperit acest nou drum pe care încerc să merg (sfera barocului în operă), nu mi-a fost greu să mă hotărăsc. O mică problemă am întâmpinat cu fetele, dar, după scurte negocieri (baroc versus shopping next day), totul s-a rezolvat mai mult decât mulțumitor.
Iată-ne deci confortabil instalate în curtea unui vechi palat Clam - Gallas Palace pe numele lui, savurând olfactiv, vizual și auditiv un spectacol special creat cu ocazia evenimentului Carnevale Praha. Barocul a fost la el acasă, J.B. Lully, M. Marais, G.F. Handel, G. Bononcini, A.Vivaldi completându-se unii pe alții într-o feerie sonoră. Dacă amintesc și lumănările parfumate, șampania, decorul (simplu, însă de efect) sunt sigură că desăvârșesc atmosfera. Cei direct interesați pot afla mai multe detalii accesând următorul site http://www.carnevale.cz/.
După cum spuneam mai sus, catedralele și bisericile ocupă un loc important în conturarea impresiilor pragheze. Am să încep prezentarea celor mai renumite cu preferata mea:
1. Biserica Fecioarei din Tyn sau, mai simplu, Biserica Tyn (Týnský Chrám) - domină o parte a Pieței Vechi (Old Town Square), cele două turnuri ale sale putând fi văzute de pretutindeni. Exteriorul gotic și interiorul de factură barocă fac din această biserică o veritabilă bijuterie, impresionantă atât în lumina zilei, cât și seara. La o privire mai atentă, se poate observa asimetria celor două turnuri, caracteristică stilului arhitectural gotic, asimetrie ce reprezintă masculinul (Adam) și femininul (Eva).
2. În imediata sa vecinătate se află Catedrala Sfântul Nicolae (St. Nicholas), una dintre cele mai frumoase catedrale în stil baroc. Melomanii probabil știu deja că W.A. Mozart a însuflețit orga din acest lăcaș, pe parcursul șederii sale în Praga.
3. Sts Cyril and Methodius Church este o altă prezență grandioasă care trebuie neapărat vizitată. M-a impresionat interiorul baroc, copleșitor, preocuparea excesivă pentru detaliu, spectaculozitatea. Gardul grădinii care o înconjoară este decorat cu statui întruchipând îngeri.
De aici ne îndreptăm pașii către cartierul evreiesc, liniștit, cu un aer ușor trist, dominat de Sinagoga spaniolă.
The Spanish Synagogue este specială, interiorul său fiind meticulos elaborat, în stilul islamic policrom, cu detalii aurite.
Cartierul evreiesc - simbol al oamenilor și al timpurilor - păstrează neștirbit aerul de legendă conferit de reprezentanții săi, precum Rabbi Löw, dar și de influența sa neîndoielnică asupra artei și culturii europene. Importante în acest sens sunt și numele lui Franz Kafka și Max Brod.
Statuia lui Kafka atrage turiștii ca mierea, fiind o adevărată provocare să-i poți face o poză înainte de a fi ”invadată”, fie că i se agață de picioare, fie că se așează la baza postamentului...
Jaroslav Rona, creatorul acestei sculpturi, spune că a avut ca sursă de inspirație însăși lucrarea lui Kafka "Description of a Struggle".
Comunitatea evreiască a fost una dintre cele mai semnificative din Bohemia înainte de Holocaust.
Cartierul din Praga este singurul care nu a fost distrus în timpul acestuia. Scurta incursiune prin istoria acestor oameni se poate finaliza cu vizitarea Cimitirului evreiesc. Recunosc că nu am avut starea necesară unei astfel de vizite, mai ales că, așa cum am spus, întreaga atmosferă din cartierul evreiesc mi s-a părut tristă, dureroasă, dar demnă. Așa ca ei...
Despre istorie, poduri, turnuri, piețe, străduțe lăturalnice, restaurante și magazine vă povestesc în detaliu în partea a 3-a. Pe curând!
Cu ocazia următoarei mele vizite în capitala cehă, voi avea - cu siguranță - bilet la operă. Din nefericire, Festivalul Verdi urma să se desfășoare în zilele imediat următoare plecării mele. Dar e un semn, cum îmi place să spun, că trebuie să revin!
Și ca să poposesc într-o zonă care-mi face deosebită plăcere, anume sfera culturală, vă voi mărturisi că Praga m-a surprins plăcut, având o intensă viață artistică. În majoritatea catedralelor muzeu (pe care le voi prezenta curând) au loc zilnic concerte de muzică clasică, repertoriul ales aparținând epocii baroce (cu predilecție) și clasicismului. Nu puteam să lipsesc de la un astfel de eveniment. Dacă încă din prima zi am fost asaltată cu diverse broșuri de prezentare ale manifestărilor artistice și eram într-o oarecare imposibilitate fizică de a le onora, selecția s-a făcut simplu: am primit un fluturaș care anunța nici mai mult, nici mai puțin decât o seară barocă (operă & dans). Cum relativ recent am descoperit acest nou drum pe care încerc să merg (sfera barocului în operă), nu mi-a fost greu să mă hotărăsc. O mică problemă am întâmpinat cu fetele, dar, după scurte negocieri (baroc versus shopping next day), totul s-a rezolvat mai mult decât mulțumitor. 
După cum spuneam mai sus, catedralele și bisericile ocupă un loc important în conturarea impresiilor pragheze. Am să încep prezentarea celor mai renumite cu preferata mea:
2. În imediata sa vecinătate se află Catedrala Sfântul Nicolae (St. Nicholas), una dintre cele mai frumoase catedrale în stil baroc. Melomanii probabil știu deja că W.A. Mozart a însuflețit orga din acest lăcaș, pe parcursul șederii sale în Praga.
3. Sts Cyril and Methodius Church este o altă prezență grandioasă care trebuie neapărat vizitată. M-a impresionat interiorul baroc, copleșitor, preocuparea excesivă pentru detaliu, spectaculozitatea. Gardul grădinii care o înconjoară este decorat cu statui întruchipând îngeri.
De aici ne îndreptăm pașii către cartierul evreiesc, liniștit, cu un aer ușor trist, dominat de Sinagoga spaniolă.
Cartierul evreiesc - simbol al oamenilor și al timpurilor - păstrează neștirbit aerul de legendă conferit de reprezentanții săi, precum Rabbi Löw, dar și de influența sa neîndoielnică asupra artei și culturii europene. Importante în acest sens sunt și numele lui Franz Kafka și Max Brod.
Jaroslav Rona, creatorul acestei sculpturi, spune că a avut ca sursă de inspirație însăși lucrarea lui Kafka "Description of a Struggle".
Comunitatea evreiască a fost una dintre cele mai semnificative din Bohemia înainte de Holocaust.
Cartierul din Praga este singurul care nu a fost distrus în timpul acestuia. Scurta incursiune prin istoria acestor oameni se poate finaliza cu vizitarea Cimitirului evreiesc. Recunosc că nu am avut starea necesară unei astfel de vizite, mai ales că, așa cum am spus, întreaga atmosferă din cartierul evreiesc mi s-a părut tristă, dureroasă, dar demnă. Așa ca ei...
Despre istorie, poduri, turnuri, piețe, străduțe lăturalnice, restaurante și magazine vă povestesc în detaliu în partea a 3-a. Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu