A treia parte (și ultima) a incursiunii în orașul de aur se dorește a fi o plimbare de voie, fără obiective țintă. Un mers agale, care să presupunem că pornește de pe Charles Bridge, pod al artiștilor, unde turiștii se pot bucura de prezența trupelor jazz improvizate ad hoc, de lumina divină (indiferent de oră!), de suveniruri mii (de toate formele, facturile și culorile). Pe pod se întâlnesc zilnic și conviețuiesc armonios tablouri, schițe, magneței, fluturi, buburuze, lănțișoare, cercei, chilipiruri... (kitsch-ul e în elementul său, dar are un farmec aparte). A, și mai e ceva - o prezență permanentă: AGLOMERAȚIA (la anumite ore suportabilă, de neînvins aproape în mijlocul zilei și seara). Bine, mai sus-amintita este o constantă a vieții praghezilor (cred că e chiar o povară!).
Pe pod pot fi admirate cele 30 de statui care-l străjuiesc de-o parte și de cealaltă, majoritatea în stil (ați ghicit) baroc, construite inițial pe la 1700, în prezent regăsindu-se doar copii ale originalelor. Atmosfera boemă, senzația de libertate nestudiată afișată de turiști și localnici laolaltă fac din Charles Bridge un loc special, care nu trebuie sub nicio formă ocolit. După ce am zâmbit frumos la poze, am privit prin obiectiv și am imortalizat tot ce ni s-a părut spectaculos, am ales să ne relaxăm (pentru aproximativ 50 de minute) la bordul unuia dintre vasele de croazieră. Al nostru s-a numit pompos Regina. Turul oferă o privire de ansamblu asupra orașului - catedrale, poduri, turnuri defilând elegant, ca la paradă - și poate fi extrem de plăcut mai ales dacă vremea e binevoitoare.
Revenind la sol, ne continuăm periplul pe străduțele întortocheate, cu intenția de a ajunge la Ceasul astronomic. Suntem ușor grăbite pentru că am vrea să prindem ora exactă și să nu ratăm spectacolul oferit de marionetele din turn, dar asta nu înseamnă că nu găsim puțin timp pentru magazinele de bijuterii. Nu poți pleca din Praga fără măcar un pandantiv, un cerceluș, un inel cu...granate. Divers fațetate, șlefuite sau nu, cu monturi interesante și originale, pietricelele sclipesc rubiniu în vitrine, invitându-ne să le privim. Acum începe greul: se lasă cu probat, întrebat, negociat...într-un final - cumpărat:-) Încântate peste poate de noile achiziții, ne dezlipim cu greu de magazinașele vinovate și alergăm cât ne țin picioarele spre Old Town Square. Vă amintiți? Ceasul astronomic.
Instalat în 1410, este al treilea cel mai vechi ceas din lume și singurul care încă mai funcționează. Mecanismul său este alcătuit din trei componente: prima reprezintă poziția Soarelui și a Lunii pe cer și arată diferite detalii legate de astronomie, a doua - ”Plimbarea apostolilor” - indică, după cum spune și denumirea, figurile acestora și alte sculpturi (cea mai cunoscută fiind întruchiparea Morții, redată printr-un schelet) și a treia este formată dintr-un cerc cu medalioane reprezentând lunile anului. La fel de renumit este și turnul Ceasului, mai ales pentru priveliștea superbă pe care o oferă. Extrem de aglomerat (parcă am mai folosit cuvântul ăsta!!), de nerecomandat la ore de vârf, urcarea în turn este, totuși, un must - do. La ore fixe, piața geme de lumea dornică de spectacol (marionetele își încep dansul, trompetele întâmpină cu emfază, în cele patru zări, noua oră, blitz-urile clicăie neîncetat, unii aplaudă, alții izbucnesc în urale...) Sunt momente cu adevărat speciale!
Și pentru că tot suntem la înălțime, Turnul Petrin (de pe dealul cu același nume) - la care se ajunge cu funicularul (de la stația Ujezd) - o copie mai mică a Eiffel-ului - nu se lasă mai prejos în a dezvălui privitorilor imagini copleșitoare. Cum am urcat în turn e altă poveste...În funcție de preferințe, spaime, fobii, intenții de a face mișcare și de a anihila efectele delicateselor pragheze, se poate urca fie cu liftul, fie pe scări. Ultima variantă mi s-a părut cea mai bună. Și mi-a mai plăcut ceva: scările erau în așa fel concepute încât cei care urcau nu se puteau întâlni cu persoanele care coborau, evitându-se astfel busculadele.
Ce mai oferă dealul Petrin? Grădina de trandafiri, îmbătătoare, Casa oglinzilor - labirintul (care a rămas pentru următoarea vizită, pentru că era o coadă uriașă la intrare), o cascadă (și ea amânată, pentru că nu am descoperit-o în timp util).
Promiteam în partea a 2-a a serialului ”Praga în imagini și cuvinte...mici” și puțină istorie. Piața Wenceslas (Václavské náměstí) - de al cărei nume este strâns legată ”revoluția de catifea” (sametova revolúcia) - mișcarea pacifistă prin care partidul comunist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii - merită câteva rânduri. Nu mai puțin de 15.000 de studenți cehi au participat la revoluție. Sună cunoscut, nu? Denumirea picturală, aproape prietenoasă, aș zice, provine de la caracterul non-violent al demonstrațiilor, evenimentul fiind cunoscut și ca ”revoluția blândă” .
Actualmente dominată de Muzeul Național, Piața Wenceslas este, de fapt, un bulevard uriaș, paradis al împătimiților de cumpărături (de- o parte și de altă aflându-se cele mai renumite reprezentanțe) și al gurmanzilor (restaurantele șic întrecându-se în oferte și...spectacole). Vă amintiți târgul făcut cu fetele - seara barocă versus shopping, nu? E lesne de imaginat că am făcut un tur (de forță pentru mine) prin cele mai și cele mai...magazine (care nu se mai terminau). Dacă vreți detalii despre prețuri, avantaje & dezavantaje, oferte, reduceri, culori, mărfuri, vă dau numărul de telefon al Andreei (expertă în shopping și pasionată ferventă). Eu rămân la baroc, cu mărturisirea că un anume magazin mi-a furat și mie inima- pe numele lui MANUFAKTURA - din fericire prezent și la noi (fie, vă dau link, să mă înțelegeți mai bine - www.manufaktura.ro).
Din multitudinea de oferte, noi am ales restaurantul tradițional, Pasticka, ( http://www.pasticka.cz/) și l-am notat cu 10 pentru mâncarea delicioasă, spectacolul medieval oferit la intrare și serviciile impecabile.La plecare nu am uitat să marcăm România pe harta destinată celor care i-au trecut pragul (o idee tare faină).
Foarte drăguță este și Terasa ”La tramvai” (știu, avem și noi una) aflată chiar în mijlocul pieței.
Și, dacă tot a venit vorba de mijloace de transport, fără nicio legătură însă cu mâncarea, mulțumirile mele veșnice se îndreaptă către celebrul tramvai numărul 9 (îl ridic, pe această cale, la rangul de obiectiv turistic!). Din față hotelului Olsanska (a cărui pronunție -încă o enigmă - aduce nițel cu ”oșanca”), sus-numitul ne livra cu promptitudine exact în centrul minunat al orașului.
Dacă au mai rămas lucruri nepovestite, este pentru că am trăit extrem de intens experiența Praga și, sincer, nici nu știu ce m-a impresionat cel mai mult...obiectivele turistice atent recomandate de prieteni, cunoștințe, agenții, etc. sau străduțele cuminți, neumblate, clădirile zvelte, speciale, no-name, străduța cu semafor (soră mai îngustă a Străzii Sforii din Brașov), dalele, spiritul de hoinăreală...
Pentru mine Praga a devenit mai mult decât un oraș, (coincidență sau nu!) un prag al călătoriilor mele, care face diferența între locurile frumoase (muulte la număr) și locurile de suflet (mai restrânse) prin care am avut șansa să trec până în prezent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu