O după-amiază de martie, dintre acelea în care te iei la braț cu timpul și nu-ți pasă de nimic. Ești doar tu, cu ritmul și pașii tăi. N-ai hartă, decât una imaginară, pe care o desenezi după bunul plac, n-ai ca ghid decât mirosul apei și zgomotele străzii (deși te poți crede singur pe lume, atât de pustii sunt unele ulicioare), soarele care se pregătește să apună și...propriul instinct de hoinar. A, și neapărat un partener de drum, cel puțin la fel de vrăjit de încremenirea orelor. Nu știu să fie sentiment mai plăcut decât acela de fericire amestecată cu surpriza și senzația de libertate. Tocmai de aceea nu pot să propun aici o rută ca la carte, dar pot să vă dau o sugestie: lăsați acest orășel medieval să vă surprindă. E atât de cald, primitor, relaxant, ca un Crăciun petrecut în jurul șemineului. Bătrân, melancolic, cu o lumină încântătoare mai ales la apus, calm, tăcut, Bruges vă povestește, dacă vreți să-l ascultați, despre istorie și vremuri trecute...
Noi am pornit din Piața Mare (Markt) - în care se poate ajunge cu aproape toate autobuzele de la gară (Central Station).
The Belfry - sau Turnul cu Ceas, aflat în partea de sud a pieței, a fost primul în fața căruia am poposit, pentru o serie de poze surprinse rapid, în dorința de a vedea cât mai mult din minunatul oraș.
Autobuzul oprește chiar în fața The Provincial Court (Provinciaal Hof), clădire absolut impresionantă, care domină piața. Localnicii sunt obișnuiți deja cu turiștii, motiv pentru care nu par deloc surprinși dacă ”omiți” să te ferești din calea mașinii. Ba dimpotrivă, sunt destul de răbdători....
Clădirea Primăriei se bucură de o arhitectură specială, grandioasă. Și, ca să o puteți admira în voie, nu ocoliți terasele elegante din preajmă-i. O ciocolată caldă (autentică) sau o cafea pot contribui din plin la relaxarea despre care tocmai vă povestesc.
Dacă v-ați propus să vizitați orașul pe bicicletă, tot în Piața Mare există centre de închiriere.
Trăsurile reprezintă și ele o opțiune pentru un ”quick view” în centrul istoric.
Totuși, nu trebuie să ratați plimbarea cu vaporașul. Noi l-am prins pe ultimul (ora 18.00, dacă nu mă înșel).
”Veneția Nordului”, după cum i se mai spune, Bruges aduce, într-adevăr, cu romanticul oraș. Farmec de netăgăduit și mister sunt cuvinte în care ambele pot fi descrise.
Mic de tot, în centrul pozei, se află poate cel mai fotografiat cățel din Bruges (toate vaporașele trec prin fața geamului casei sale). După cum se vede, nu pare deranjat și, ca orice vedetă care se respectă, își urmează cu strictețe somnul de frumusețe.
O ultimă oprire am făcut-o la un restaurant tradițional - Vlaamsche Pot (http://www.devlaamschepot.be/). Dacă ajungeți în zonă, încercați!
Mâncarea - foarte gustoasă, dar extrem de grea! - trebuie încercată, însă cu prudență.
Ca să puteți face față mărimii recipientelor în care este adusă, trebuie ori să fiți foarte mulți, ori să vă fie îngrozitor de foame!! Servirea a fost impecabilă, iar atmosfera m-a dus, după cum v-am spus de la început, cu gândul la Crăciun (poate și decorul și cei prezenți în restaurant au contribuit la ”conturarea” acestei imagini de poveste). Un Crăciun de martie...interesant, nu?
După-amiaza noastră devenise bine seară, când am pornit în căutarea gării (pe care am găsit-o relativ ușor).
O fântână arteziană care (încă) funcționa...
O față obosită dar extrem de fericită...
Un alt orășel bifat, un săculeț doldora de amintiri neprețuite, o mare bucurie și promisiunea (eterna promisiune) că am să revin. CÂNDVA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu