Orasul vacantelor petrecute la rude cu suflet mare ca o paine rotunda cu ”cartoafe”...
Mi-e drag sa-l revad in fiecare an la fel de primitor, de vechi, de sensibil, ca un bunic ce-si tine in brate nepotii si le deapana povesti...In Brasov sunt in stare sa stau cu orele intr-un loc si sa privesc oamenii... sa adulmec aroma de covrigi calzi, de iarba proaspat cosita, de pamant reavan, scaldat de ploi de vara...Uit de timp, de mine, de lume si ma agat cu disperare de senzatii...
Ma pierd pe stradutele mici si racoroase, sorb din priviri muscatele rosii de la ferestrele pe jumatate oblonite, ma incumet pe Strada Sforii si imi numar pasii ca la echilibristica...Relaxant...
Un loc in care simt ca respir....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu