Despre micile mari bucurii ale vieții mele (de la Ioana preluare)

De fiecare dată când trebuie să vorbesc despre lucrurile/faptele/întâmplările/oamenii care-mi încălzesc sufletul, mă pomenesc ușor blocată și încep prin a fora disperat în cotloanele ascunse ale memoriei ca să brodez un răspuns. Pare simplu! Ce poate fi atât de greu în a menționa câteva mici bucurii? îmi zic și pornesc cu încredere la drum. Păi să vedem (ordinea în care se vor aduna este pur întâmplătoare):

1. Cafeaua cu lapte - micul meu ritual vinovat, preparat întotdeauna la fel, cu miere și scorțișoară; este o adevărată încântare a simțurilor, care mă face brusc mai fericită și mai încrezătoare.

2. Cărțile - prietenie veche, solidă, trainică - nu m-au părăsit niciodată, ba dimpotrivă, eu am fost cea care - nerecunoscătoare - uneori le-a trădat (din lipsă de timp!). M-au așteptat și mă așteaptă cuminți, generoase, având întotdeauna ceva nou și special de oferit. Senzația de preaplin, calm și relaxare pe care o simt când mă retrag într-un colț cu o carte în mână este extrem de specială și de neegalat.

3. Cântatul - mulți vor spune că nu se pune pentru că asta am ales să fac! Doar că acum nu mă refer la cântatul - profesie, ci la bucuria imensă pe care o am în orice moment când mă exprim astfel; mă surprind fredonând în funcție de starea mea de spirit, fie pasaje dintr-o arie (a căror rezolvare mă bântuie mult timp după ce am ieșit pe poarta Conservatorului), fie frânturi de melodii vechi, franțuzești pe care la ascultam la pick-up în copilărie, melodii triste, cu poveste...În fine, așa știu eu uneori să vorbesc.

4. Călătoriile - nu cred să existe în lumea asta mare meserie mai frumoasă decât cea de...turist, deși nu știu să fie precizată expres în nomenclatorul meseriilor. Ei bine, în lumea utopică inventată de mine, cu siguranță există. N-am să mă satur vreodată de explorarea noului, de contactul cu oameni diferiți aparent, în esență, însă, aceiași, de locuri spectaculoase (la care am avut acces într-o primă fază doar prin puterea gândului), de obiceiuri și tradiții...altfel. Lumea însăși este un spectacol și, cu fiecare călătorie, asist la o premieră - mi se înfățișează doar mie, reinventându-se în fel și chip.

5. A venit timpul să rup vraja micilor mele mari bucurii care toate, până acum, încep cu litera C...

Marea. Vecinătatea ei mă face să vibrez precum valurile, mă liniștește, mă tensionează, mă provoacă, mă atrage. Are pentru mine un farmec cu totul aparte și o forță pe care nimic din ceea ce înseamnă natură nu o exercită asupră-mi. Dacă vreodată mă veți căuta, cu siguranță mă veți găsi la...mare.

6. Cățelul de pe palier (am mai scris anterior despre el, mai precis despre ea). O cheamă Negra, lesne de înțeles de ce, pentru că este neagră ca smoala. Deși a pierdut un ochișor în urma unui accident stupid, este plină de viață...Mult timp mi-a fost companion în drumul spre metrou. Știe să traverseze și strada, însă vârsta a cam început să-și spună cuvântul și, sărăcuța, trage mai mult spre casă. Bucuria necondiționată cu care mă întâmpină mă face să cred că...mai există speranță (dacă animalele pot, cu siguranță și noi suntem capabili de...omenie și onestitate).

7. Florile - macii, freziile, orhideele, trandafirii...Of, sunt nedreaptă, îmi plac atât de multe...De fapt, cred că toate. Îmi încântă atât de tare simțurile și mă fac să mă simt iubită, apreciată, dorită...

8. Parfumurile - extravaganță feminină - niciodată nu sunt prea multe. Avem o legătură extrem de specială, ele fiind, la fel ca și cântecele, în deplină concordanță cu starea mea de spirit. Aș putea să povestesc o zi despre parfumuri și tot nu aș epuiza subiectul. Ce să fac, recunosc, sunt dependentă și mă tratez. Cu parfumuri....Cum altfel?

9. Fotografia - deși nu sunt atât de pricepută pe cât mi-aș dori, mă bucură enorm să surprind și să imortalizez tot ce mă impresionează. Să nu vă mire dacă voi poza un bătrânel zgribulit, o tăietură din ziar, o coadă de cană sau...mai știu eu ce piatră cu sclipiri de diamant rătăcită pe stradă...Sursele de inspirație sunt atât de vaste, încât memory- cardul să țină...

10. Oamenii - dragi sau mai puțin dragi mie - surprinzători, schimbători, generoși, pesimiști, optimiști, vii - Fiecare om spune o poveste, fiecare om e o filă din cartea ai cărei protagoniști suntem...Să fiu înconjurată de ei, să mă simt utilă, apreciată, iubită - nu există bucurie mai mare!

Din câte am înțeles, nu avem voie la mai mult de zece mici mari bucurii, deci...iată-le, așa cum s-au ițit ele, inspirate sau nu, însă ale mele!

Îmi mai permit o bucurie, bonus de final:

Zâmbetele și râsul în hohote- îmi fac atâta bine - încât mă străduiesc să nu irosesc nicio zi fără de ele... Ceea ce vă doresc și vouă!