Praga în imagini și cuvinte...mici (part 1)

Un loc unic și special prin culoarea de poveste cu aer medieval, cu dale pietruite la tot pasul pe care mai răsună parcă și acum condurii domnițelor, cu străduțe minuscule și întortocheate pe care (deși pare incredibil) n-ai cum să te rătăcești, pentru că toate dau într-o piață mai mare, de unde poți ieși ușor la lumină, Praga surprinde permanent. Este generoasă cu toate gusturile, etalând, cu eleganță și rafinament deloc ostentativ, comori nebănuite. Istoria este la ea acasă, peste 4000 de obiective turistice, mai mult sau mai puțin amintite în ghidurile de specialitate, așteptând să fie descoperite. Fascinant este că fiecare clădire pe lângă care te poartă pașii (pentru că da, Praga este, eminamente, un oraș de promenadă!) are propria poveste, astfel că te trezești întrebând: ce reprezintă clădirea din dreapta?, în timp ce ea nu este neapărat gazda vreunei instituții, ci doar poartă peste vreme povestea familiei care a locuit-o în trecut. Vă invit, așadar, într-o incursiune prin Praga, așa cum mi s-a dezvăluit mie în cele câteva zile cât i-am fost musafir.

Dacă, în timp ce împachetam bagajul, trăgând cu ochiul la prognoza meteo și pe site-urile de călătorii - să nu care cumva să-mi scape vreun detaliu despre vacanța ideală în capitala Cehiei - aveam deja un plan destul de clar (aș putea spune ca la carte chiar) în minte, ajunsă acolo totul s-a legat, pur și simplu. Recunosc, am avut ajutoare de nădejde, cel puțin la fel de bine pregătite ca și mine, cu lecțiile sârguincios făcute (materiale printate de la Irina citire, cărțulii, idei, păreri ale împătimiților Pragăi, etc). Imediat ce am ajuns, am pornit într-un tur al orașului cu un ghid - metodă după care, sincer, nu mă dau în vânt, fiind o rebelă în dorința mea de a descoperi singurică fiecare străduță. Trebuie să admit că ne-a fost de un real folos, pentru că nebuloasa de clădiri, obiective, must-see-uri s-a ordonat pe dată, formându-ne deja o nouă strategie de abordare, în funcție de cartiere. Iată ce am surprins în goana de trei ore prin Praga. 

Apetitul fiindu-ne deja deschis, am hotărât să descindem la castelul praghez (Praszky hrad). Construit în secolul al IX-lea, actualmente reședința oficială a președintelui, districtul castelului cuprinde poate cele mai spectaculoase obiective turistice ale Pragăi, aici regăsindu-se Catedrala St. Vitus - copleșitoare - , Biserica Sfântul Gheorghe - care găzduiește colecția de artă bohemiană a Galeriei Naționale, faimoasa alee Golden Lane (Strada din Aur), străjuită de căsuțele miniaturale ale negustorilor secolului al XVI-lea. Dar să le luăm pe rând: Catedrala St. Vitus, remarcabilă prin arhitectura inedită în stil gotic, specifică secolului al XIV-lea, este decorată la exterior cu scene și figuri grotești, vizibile de la sol, în interior vitraliile oferind un spectacol unic, ce nu trebuie ratat. Catedrala găzduiește mormintele regilor Bohemiei, fiiind cea mai importantă și vastă din întreaga țară.

Basilica Sfântul Gheorghe (Bazilika Sv. Jiří) - prezență austeră a pieței - a fost fondată de Vratislaus I al Bohemiei, în 920. Fațada barocă datează din secolul al 17-lea. Capela gotică dedicată Ludmilei de Bohemia și moaștele regilor Vratislav și Boleslaus II se regăsesc aici.  În prezent, bazilica găzduiește colecția de artă bohemiană a Galeriei Naționale pragheze și servește drept sală de concert.

Minunata alee Golden Lane (Zlata Ulicka) nu trebuie ratată, spectacolul oferit de cele 14 căsuțe miniaturale rămase fiind parcă desprins din poveștile cu pitici. Construite inițial cu un scop practic, acum ele reprezintă o artă în sine - în stil manierist -. La numărul 22 a locuit pentru o perioadă și scriitorul Franz Kafka - într-o căsuță albastră, specială prin simplitatea-i. Această străduță este, în același timp, paradisul amatorilor de suveniruri, care se pot aproviziona cu păpușele, marionete, magneți pictați manual, căni, obiecte din lemn și câte și mai câte.
Intrarea în palat amintește de celebrul Buckingham, deși este mai puțin spectaculoasă; același aer solemn le înfrățește, precum și seriozitatea de neclintit a gărzilor.

Un loc aparte îl reprezintă mănăstirea Loreta construită în 1626-1627 de Giovanni Battista Orsi la dorința Katerinei Lobkovicz.
În drumul nostru către acest obiectiv, am intrat în câteva magazine unde am fost plăcut surprinse de amabilitatea localnicilor (într-unul dintre ele am probat pălării pe săturate și am plecat cu...bomboane din partea vânzătoarei, în altul, după ce am cumpărat câteva obiecte drăguțe, ne-am amuzat copios de ”Romanian bye” - vânzătorul insistând să afle cum să ne spună ”la revedere” în...română).

Plimbarea a continuat pe străduțele șerpuitoare, care urcă și coboară ca într-un carusel fascinant.

Puțin obosite, am luat tramvaiul 22 către Casa dansatoare (Dancing House, Dancing Building sau Ginger & Fred (Tančící dům) - concepută de arhitectul ceh Vlado Milunić, în cooperare cu arhitectul american Frank Gehry și finalizată în 1996. Absolut specială, casa le este dedicată celor doi dansatori, Fred Astaire și Ginger Rogers, încadrându-se perfect în combinația de stiluri baroc, gotic, art nouveau. Actualmente, clădirea este sediu de birouri. Mucaliții o mai numesc și ”Casa bețivă” (The drunk house).

Pentru că simt că se aglomerează impresiile despre Praga, m-am decis să le prezint pe rând. Suficient pentru azi, periplul praghez continuă în postările următoare :-) Vă las în compania imaginilor!