După 20 de ani...în Bruxelles

Pentru cei care nu știu, Bruxelles-ul este unul dintre orașele mele favorite. Ne-am întâlnit prima dată în copilărie (mai precis în 1992), într-un turneu cu Carmina Tenera - (Corul Palatului Național al Copiilor). Era Crăciun și - nouă, copiilor ”betoanelor cenușii” - veșmintele de sărbătoare ale orașului și oamenii ne-au produs o impresie teribilă: eram absolut fascinați. Au trecut ceva ani de atunci și trebuie să recunosc că am rămas cu o imagine de ansamblu ușor confuză, marcată de concerte, repetiții, multă alergătură de la o sală la alta, un celebru autocar (din acelea care acum cred ca nu se mai fabrică), umerașe cu costume (cu fundă pentru zi, cu jabou pentru seară), cu o răceală puternică combătută cu un sirop miraculos (al cărui nume mi-ar plăcea să-l știu). Din acest amalgam se desprind însă Piața Mare și clădirea Primăriei. Aici am concertat în seara de Ajun. Rețin perfect momentul în care mi-am propus să revin în acest loc. Întâmplarea (sau nu!) a făcut ca în 2012 (faceți voi calculul :-), să fiu din nou față în față cu bucuria copilăriei mele. E adevărat, în viteză, în drum spre o conferință...Pur și simplu n-am putut să nu dau o fugă prin impresionantul, prietenosul, fascinantul Bruxelles. Ce-am văzut/revăzut? 

Catedrala San Michele - datează din 1226 și este una dintre cele mai frumoase din Bruxelles. Interiorul său este pur și simplu spectaculos, iar atenția deosebită pentru detaliu și finețea execuției nu pot trece neobservate. 

 În imediata sa vecinătate se află un parc mititel, în care îți poti trage (pentru o secundă, nu mai mult!) sufletul. Spun asta pentru că sunt foarte multe de văzut și apoi, după cum vă mărturiseam la început, eu aveam un scop precis: Piața Mare. Mă credeți sau nu, am ajuns acolo ghidată  (doar) de instinct. 

În imaginea din dreapta - un mic colț ”boem”, pe care-l veți vedea cu siguranță. Artiștii sau aspiranții își găsesc întotdeauna surse de inspirație în această piață. Trebuie să mă credeți pe cuvânt - atmosfera este cu totul specială: muzică, arome, istorie, arhitectură - conviețuiesc armonios. Dar să detaliem puțin: 

 Primăria - este unul dintre cele mai frumoase edificii ale orașului, construit în stilul gotic. Găzduiește cele trei săli importante: Sala Consiliului Comunal, biroul primarului și sala ”Căsătoriilor” - cea în care acestea se oficiază. 

                         

Vis-a-vis de Primărie se află La Maison du Roi. Aceasta găzduiește în prezent Muzeul Comunal, cunoscut pentru impresionanta sa colecție de porțelanuri. O scară monumentală ocupă centrul edificiului. La nivelul al doilea al clădirii este păstrată renumita garderobă a lui Manneken-Pis (aproximativ 600 de costume, cele mai vechi datând din secolul al XVIII-lea). 

Inima orașului Bruxelles, Grand Place este mai tot timpul anului decorată cu flori (e adevărat, este important și anotimpul). Pulsul acestui oraș nu poate fi simțit nicăieri mai bine decât aici, fie că decideți să vizitați muzeele, să stați pe jos, în mijlocul pieței și să vă rotiți privirea fără încetare (eu așa am făcut), sau să poposiți la una dintre terasele deschise în jurul clădirilor (prețurile sunt ușor piperate, dar merită!)

Că tot a venit vorba de terase, pentru fanii respectivei licori, există 

și Muzeul Berii (cred că fără varianta degustării!) dar cu siguranță vă procurați voi un ”suvenir” cu hamei ;-)

Ca să rămânem în aceeași notă, trebuie (de fapt, insist, mai ales dacă nu sunteți la dietă) să vizitați celebrele magazine destinate reginei dulciurilor: CIOCOLATA. Știu că ați auzit de ea și e musai să-i acordați atenția și respectul cuvenite. Doar sunteți în patria ei. Drama e că nu poți să te decizi ce sortiment să alegi. Sunt atât de diverse și de tentant prezentate, încât zăbovești fără speranță în fața galantarelor și decizi fie dând cu banul, fie cântând ”Din Oceanul Pacific/ A ieșit un pește mic...”

Mă întreb, oare, de ce or fi pus un elefant în fața magazinului cu ciocolată? Să fie vreo legătură?:-)))

Următoarea oprire (mai ales pentru cei superstițioși) este la statuia Sfântului Evrard*t Serclaes, situată chiar la intrarea în Grand Place. Legenda spune că aduce noroc să o atingi. 

Și pentru că vorbim de legende (se pare că Bruxelles-ul crede în ele), dați fuga către statueta lui Manneken-Pis. Se spune că un nobil burghez și-a pierdut unicul fiu în aglomerația produsă de sărbătorile populare ale orașului. După cinci zile însă l-a găsit pe Rue de l*Etuve, făcând ceea ce cu toții putem vedea :-)

Nouă ni s-a înfățișat nud, însă Manneken - Pis are, după cum am spus mai sus, peste 600 de costume, adaptate în funcție de sărbătorile și evenimentele importante ale țării sale (și nu numai). Sunteți puțin invidioși, nu?

Goana noastră continuă cu Teatrul Național, Theatre Royal Monnaie (aflat în renovare).

Din păcate, nu am reușit să vedem niciun spectacol, dar deschidem lista de ”must see next time” cu această dorință. 

Lăsăm în urmă, în pas alergător, Drug Opera (vă dau un link, în cazul în care aveți timp să-i călcați pragul http://www.restaurants-a-bruxelles.be/), Catedrala Saint Nicolas, clădirile frumos colorate, artiștii ambulanți, plini de viață și entuziasm, terasa Falstaff (drăguță și cu rezonanță ”operistică”), restaurantul fancy în care ne-am ”răsfățat” cu delicii tradiționale, ne mai oprim într-un parc  - care aduce puțin cu cele din Londra - și o ținem apoi tot într-o goană către Parlamentul European. Asta ca să încheiem apoteotic. Și aici vă dau un link util, în cazul în care doriți să-l vizitați http://www.europarl.europa.eu/visiting/ro/brussels.html. Nouă ne-a plăcut!

 

 

Așa a fost reîntâlnirea cu Bruxelles-ul, intensă, colorată, emoționantă (poate doar pentru mine, eu știu?) Mi-ar fi fost drag să mai văd Chiesa di Nostra Signora del Sablon, Giardino del Petit Sablon, parcul Warande și să dau o raită prin muzee și magazine. Data viitoare voi sta mai mult. PROMIT!